Oua poșate altfel…

Ingrediente:

2 oua proaspete

ceapa verde

parmezan

somon afumat

sare, piper…

Mod de preparare:  se separa albusul de galbenus, se bate separat albusul intr-un castron, se ia un pahar de dimensiuni mici (sau ceasca de cafea) in care se pune o folie alimentara. Se toarna inauntru continutul albusului batut, in care s-au adaugat ceapa, bucatele mici de somon si parmezan.  Apoi se pune de asupra galbenusul. Se scoate folia din pahar si se leaga la gat, dupa care se introduce in apa fiarta. Se acopera recipientul de fierbere si se lasa la fiert in apa cateva minute, apoi se scoate, se desface din folie si se serveste cu paine prajita sau crackersi.

Viscri, satucul uitat din inima Transilvaniei

Vechi de mai bine de 600 de ani, Viscri este un sat retras de la soseaua ce uneste Brasovul de Sighisoara. Puteti ajunge la el fie prin Rupea, fie prin Bunesti, parasind drumul national si mergand pe un drumeag ce uneste mai multe sate din Transilvania. Venind dinspre Bunesti, veti trece pe sub niste plopi inalti, acaparati de vasc, care flancheaza inca drumul vechi, dar pe care-l parasesc apoi, taind dealurile cu turme de oi si pasuni inca verzi.

Asa mic cum e, cu populatie imbatranita, multe case parasite si ulite neastfaltate, satul aceasta acunde frumuseti nebanuite.  Cea mai de pret este Biserica fortificată din Viscri, monument UNESCO (alaturi de alte 6 biserici asemanatoare din Transilvania) datand din secolul 12, si foarte bine conservata. Cocotata pe dealul din sat, poate fi vizitata in prezent contra sumei modice de 4 RON. Este o bijuterie arhitecturala, construita de oameni inteligenti acum 800 de ani, familii incercate de vremuri aprige dar care nu au renuntat sa lupte impotriva invaziilor straine, sa apere putinul lor si locul unde s-au nascut.

Biserica a fost constuita in mai multe etape, fortificata ulterior si n-a fost niciodata in proprietatea nobililor, fiind detinuta si administrata de obstea satenilor.  Plimbandu-te in interiorul zidurilor ei, te intrebi cate atacuri si pericole a suportat, dar simplul fapt ca ea vegheaza si astazi micutul sat ardelean este dovada rezistentei sale in fata invaziilor. Se zice ca fiecare gospodarie din sat avea alocata o camera in cetate, amplasata intre peretii grosi ai fortificatiei. Camera purta acelasi numar cu cel al casei din sat, iar proprietarii ei isi depozitau acolo toate cele trebuitoare in caz de asediu: merinde, cereale, armament, chiar si haine, astfel incat, daca erau atacati, puteau rezista intre zidurile cetatii chiar si cateva saptamani. Dupa ce se termina asediul, coborau pe scarile inguste, construite in peretii dubli ai cetatii, si reveneau la loc in sat, sa vada ce-a mai ramas din casele lor.

Astazi, insa, este foarte multa pace la Viscri… Multi sasi au plecat de acasa catre unde le-a fost mai bine, iar majoritatea populatiei este formata din batrani. Fundatia Mihai Eminescu, patronata de insusi Printul Charles al Marii Britanii (care chiar a cumparat si renovat o casa veche din Viscri), incearca sa promoveze farmecul locului. Mai multe case au fost achizitionate si imbunatatite de Mihai Eminescu Trust, putand fi inchiriate. Iar daca va va fi frig, gasiti de cumparat la femeile din sat cele mai calduroase sosete din lana, in toate culorile. 125 de satence fac parte dintr-un proiect international prin care tricotează aproximativ 10.000 de perechi de șosete, mănuși, căciuli, pulovere sau papuci de pâslă. Toate acestea le vand fie la poarta, in sat, fie se duc catre depozitul central din Naumburg (Germania) de unde sunt distribuite la iubitorii de artizanat din strainatate.

Unele traditii si obiceiuri invie usor, si vor putea fi pastrate, dar asta numai cu ajutorul buna-vointei oamenilor si dorintei de a afla, si trai, lucruri noi.

 

Sursa foto sosete: Mihaela Kloos, iunie 2014

 

S-au copt prunele!

Avem prune pentru masa, gemuri, compoturi si pentru tuica (soiurile Anna Spath si Grasa romaneasca).

Detalii la telefon: 0722. 73.19.59.

In curand vom culege si merele (soi Florina, Ciprian, Idared)

 

 

Iaşul are grijă de monumentele naturii

O comisie specială de ordonare a vegetaţiei la nivelul municipiului Iaşi a luat câteva măsuri cu privire la situaţia arborilor din oraș. O primă decizie se referă la Plopii fără soţ, monument al naturii reprezentativ pentru ieşeni. Membrii Comisiei au făcut primele verificări în teren analizand starea arborilor si au decis începerea unui tratament special, deoarece pomii prezintă un grad ridicat de putreziciune la nivelul scoarţei.

Membri comisiei au analizat si situaţia arborilor din mai multe zone din oraş. Ca o primă măsură, Comisia a decis înlăturarea tuturor arborilor uscaţi de la marginea bulevardelor şi pregătirea locurilor pentru campania de plantări care va demara în această toamnă.

‘Plopii fără soț’ este un grup format inițial din 29 plopi albi aflați pe Șoseaua Bucium din municipiul Iași. Acești plopi l-au inspirat pe poetul Mihai Eminescu în compunerea poeziei ‘Pe lângă plopii fără soț’, poezie care evocă iubirea dintre Eminescu și Veronica Micle, plopii fiind considerați ca un reper în drumul către iubită.

În decursul timpului, unii din cei 29 de plopi au fost loviți de trăsnet, iar alții au fost tăiați deoarece se uscaseră. În prezent, există numai 15 din cei 29 de plopi consemnați la momentul ridicării lor la rangul de arbori monumentali. Conform fostului director al Grădinii Botanice din Iași, prof. dr. Mandache Leocov, “când s-a înființat Casa de Oaspeți a lui Ceaușescu, s-a amenajat un spațiu unde să aterizeze elicopterele, albia pârâului Vămășoaiei a fost adâncită, iar malurile placate cu prefabricate. Din această cauză, nivelul apei pârâului a scăzut, iar cel al apei freatice a ajuns egal cu cel al pârâului și nu mai este cel preferat de plopii albi. Durata lor de viață va fi redusă de acest aspect”. Deoarece plopii cresc în locuri mlăștinoase, conservarea Plopilor fără soț este dificilă din cauza alimentării deficitare cu apă a zonei.

Declaraţi monument al naturii in 1973, în fața plopilor fără soț a fost amplasat un bust al poetului Eminescu. Pe soclu se află o placă de marmură cu următoarea inscripție:

Pe lîngă plopii fără soț
Adesea am trecut,
Mă cunoșteau vecinii toți
Tu nu m-ai cunoscut

 

 

 

Simfonia castanilor

Înainte de vremea teilor în floare, e timpul castanilor.

Mai ales a celor ‘ împletiţi’ cu glicină.

Bonus: un castan roz.

 

Marea bătălie a ţuicii (sau Cum s-au omorât austriecii între ei la Caransebeş, în 1788)

În anul 1787 a izbucnit războiul dintre Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. Lucrurile au mers prost de la bun inceput, turcii având probleme cu aprovizionarea iar austriecii fiind afectaţi de câteva epidemii, astfel că anul 1787 s-a încheiat in coada de peste pentru ambele tabere.

În vara lui 1788 habsburgii au reluat ostilităţile pornind în marş către cetatea Vidin, cu intenţia de a o cuceri. Turcii au pornit şi ei în întâmpinarea adversarilor.

Avand aproximativ 100.000 de soldati, armata habsburgica era adunata din toate teritoriile sale fiind alcatuita din italieni lombarzi, slavi din Balcani, austrieci, romani si inca alte etnii minoritare. Acest lucru crea probleme de comunicare între ofiţeri, majoritatea austrieci, şi trupă. În unele unităţi ofiţerii aveau chiar interpreţi ce cunoşteau cât de cât limbile vorbite de soldaţii din trupa. Se pare ca nu si la Caransebes…  

Ajunsi la râul Timiş, habsburgii si-au stabilit tabara in aproprierea orasului Caransebes. O parte a cavaleriei, formata din husari, a fost trimisă peste pod să vadă dacă turcii sunt sau nu acolo. N-au dat de nici o urmă de turc, dar au intalnit o şatră de ţigani. Acestia s-au oferit sa le vanda soldatilor niste ‘schnapps’ (rachiu). Ostasii au cumparat si au inceput sa bea. Vazand ca nu se mai intorc in tabara, un grup de infanteristi a trecut si el raul. Cand au vazut ce ‘petrecere’ au pus husarii la cale, infanteristii au cerut si ei alcool. Husarii au hotarat sa nu le dea nici un strop de ‘schnapps’ si au ridicat fortificatii temporare in jurul butoaielor. A urmat o discutie aprinsa. Un soldat a tras un foc de arma si de indata intre cele doua tabere s-a incins o bataie sora cu moartea.

Situatia s-a inrautatit atunci cand un ofiter austriac, in incercarea de a restabili ordinea a inceput sa strige in germana ‘Halt! Halt!”, ceea ce a ajuns deformat la urechile soldatilor ce nu aveau cunostinte de germana sub forma de ‘Allah! Allah!”. Speriat (si probabil foarte beat) comandantul unui grup a ordonat deschiderea focului. Toata tabara a fost in picioare la auzul semnalului de lupta. Dar in loc sa astepte sa vada care este situatia, trupele de artilerie au deschis focul bulversate, crezand ca otomanii sunt peste tot. De fapt, trageau asupra propriilor camarazi.

Evenimentele au luat o asemenea amploare incat intreaga armata austriaca s-a retras in fata unui inamic imaginar. Trageau, pe întuneric, unii în alţii, în cei care se retrăgeau vorbind în diverse limbi pe care nu le înţelegeau. Intr-un haos total, chiar împăratul Joseph al II-lea fiind împins jos de pe cal; ulterior soldaţii au început să jefuiască satele vecine, dând foc caselor, si abia dimineaţa urmatoare s-a putut vedea cat de mare a fost dezastrul. Doua zile mai tarziu soseau si otomanii, descoperind langa Caransebes un camp de lesuri si soldati raniti.

La Caransebeş a poposit o armata de 100.000 de oameni. Din cauza tuicii, intr-o noapte ei au pierdut 10.000 de soldati, morţi, răniţi sau dispăruţi, precum si materialele de aprovizionare. Cu moralul căzut dupa lupta cu un inamic inchipuit, habsburgii s-au retras, Caransebeşul fiind capturat de armata otomana fara sa intampine  nici o rezistenţă.

Absurdul si tragismul situatiei a facut ca acest episod sa fie considerat in topul celor 10 cele mai  mari catastrofe militare din istorie, alaturi de batalia de la Wabash si cea de la Agincourt.

Morala: Consumati alcool cu moderatie. Nu se stie niciodata de ce veti fi in stare daca depasiti limita… 🙂

Surse:

‘Povestea Tuicii’ – Radu Lungu

‘Curenul’ – Ioan Ispas

‘Histoire de Joseph II’ – A. J. Gross-Hoffinger

Foto: I like history – https://www.facebook.com/IlikeHistory

Soiuri de nuci romanesti

Pentru cei care doresc sa-si infiinteze o livada de nuci e bine de stiut ca exista aproximativ 24 de soiuri romanesti de nuc, obtinute prin hibridare si selectia unor biotipuri locale.

Soiuri de nuc obtinute la SCDP Iasi:
Ovidiu – este un soi de nuc de vigoare mijlocie, rezistent la seceta si ger. Nucile sunt mari, oval-alungite, rotunjite la capete. Coja este subtire, miezul de culoare alb-galbuie. Nucile se culeg dupa 20 septembrie.
Velnita – este un soi de nuc semiviguros, foarte productiv, tolerant la boli, rezistent la ger. Fructele sunt de marime mijlocie, rotunde, coaja cenusie-galbuie, miezul este bogat in lipide. Nucile se culeg dupa a doua decada a lunii septembrie.
Miroslava – este un soi de nuc destul de viguros, productiv si rezistent la ger. Nucile sunt destul de mari, de forma elipsoidala, rotunjite la capete. Miezul are gust placut, bogat in lipide si substante proteice. Maturarea: dupa 20 septembrie.
Anica – este un soi de nuc de vigoare medie, foarte rezistent la boli, destul de rezistent la ger, seceta si foarte productiv. Fructul este simetric, mare, de forma ovala, usor ascutit la varf. Coaja are culoarea crem si este relativ subtire. Miezul este bine dezvoltat. Se culeg la sfarsitul lunii septembrie.

Soiuri de nuc obtinute la ICDP Pitesti-Maracineni:
Jupanesti – este un soi de nuc semiviguros, productiv si rezistent la ger. Fructul este mijlociu, oval, cu varful proeminent. Coaja este cafenie iar miezul contine lipide si substante proteice. Nucile se culeg in primele doua saptamani din luna septembrie.
Bratia – este un soi de nuc viguros, productiv si rezistent la ger. Fructele sunt mari, de forma ovoidala. Coaja este de culoare cafenie-deschisa. Miezul are un gust foarte bun, contine lipide si proteine. Se culeg la sfarsitul lunii septembrie.
Argesean – este un soi de nuc viguros, productiv, rezistent la ger. Fructul este mare, sferic-ovoidal. Coaja este galbena-cafenie, se sparge usor. Miezul contine doar lipide. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie.
Muscelean – este un soi de nuc viguros, productiv, rezistent la boli si ger. Fructul este mare, rotund-alungit. Coaja este de culoare galbena, potrivit de tare. Miezul se extrage usor, contine lipide, este crocant si are gust foarte placut. Nucile se culeg dupa 20 septembrie.
Mihaela – este un soi de nuc viguros, productiv si rezistent la ger. Fructul este mijlociu, ovoidal. Coaja este destul de tare, are culoarea galbena. Miezul se extrage usor din coaja, are gust foarte placut, aromat, contine lipide si substante proteice. Se culege la sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie.
Roxana – este un soi de nuc viguros, productiv, rezistent la ger, tolerant la boli. Fructul este mijlociu, sferic-ovoidal. Coaja este destul de fragila, neteda. Miezul se extrage usor, are gust placut, contine lipide si proteine. Se culege la sfarsitul lui septembrie si inceputul lui octombrie.

Soiuri de nuc obtinute la SCDP Geoagiu:
Claudia – este un soi de nuc de vigoare mijlocie, rezistent la boli. Fructul este mijlociu-ovoidal, cu baza aplatizata. Coaja este foarte subtire, de culoare galben-deschisa. Miezul are gust foare placut si aromat, contine lipide si substante proteice. Maturarea: prima decada a lunii septembrie.
Geoagiu 65 – este un soi de nuc semiviguros, productiv si rezistent la ger. Fructul este mare, are forma elipsoidala, ascutit la varf. Coaja are culoarea cafenie-deschisa. Miezul contine lipide si substante proteice. Fructele se culeg in a doua decada a lunii septembrie.
Orastie – este un soi de nuc productiv, cu vigoare mica-mijlocie, mediu rezistent la boli. Fructul este mare si elipsoidal. Coaja este galbuie, subtire si cu suprafata neteda. Miezul are gust dulce, placut, aromat, contine lipide si substante proteice. Maturarea: dupa 20 septembrie.
Sibisel 252 – soi de nuc de vigoare mica, este productiv si rezistent la boli. Fructul este mijlociu ca marime, ovoidal. Coaja este maro-deschisa, se sparge relativ usor. Miezul contine lipide, substante proteice si are gust placut aromat. Fructele ajung la maturitate in a doua decada a lunii septembrie.
La SCDP Geoagiu au fost create si soiurile: Germisara, Ciprian, Sibisel 44, Sarmis, Geoagiu 86.

Soiuri de nuc obtinute la SCDP Targu Jiu:
Susita – soi de nuc semiviguros, productiv, rezistent la ger si tolerant la boli. Fructul este mijlociu, ovoidal. Coaja crem-galbuie, potrivit de tare. Miezul are gust foarte bun, dulce, crocant, contine lipide si substante proteice. Maturarea: inceputul lunii octombrie.
Novaci – soi de nuc semiviguros, foarte productiv, rezistent la ger. Fructul este mijlociu, sferic. Coaja este cenusie-galbuie. Miezul este crocant, aromat, are gust dulceag si contine lipide si substante proteice. Se culeg la inceputul lunii octombrie.

Soiuri de nuc obtinute la SCDP Valcea:
Valrex – soi de nuc de vigoare mijlocie, tolerant la boli, rezistent la ger si seceta. Fructul este mare, de 14 g. Coaja are culoarea crem-maronie, este subtire si se sparge usor. Miezul contine lipide si substante proteice. Nucile se culeg la inceputul lunii septembrie.
Valmit – soi de nuc foarte viguros, productiv, rezistent la ger si seceta. Fructul este de marime mijlocie. Coaja are culoarea galbena, subtire, se sparge usor. Miezul contine lipide si substante proteice. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie.
Valcor – soi de nuc viguros, rezistent la ger si seceta si foarte productiv. Fructul este mijlociu, coaja are culoarea crem, este subtire si se sparge usor. Miezul contine lipide si substante proteice. Nucile se culeg in primele decade ale lunii septembrie.

Lista cu datele de contact ale statiunilor pomicole din tara noastra o gasiti aici:

http://old.madr.ro/pages/page.php?sub=01511&self=015

Surse:

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Softpedia

La Mulți Ani!

De ziua națională, le urăm La Mulți Ani tuturor românilor din interiorul și din afara granițelor țării. Dar și maghiarilor, germanilor, macedonilor, evreilor, arabilor si tuturor celorlalte naționalități și etnii care trăiesc pe pământ românesc!